Aflați cum să faceți și să utilizați infuzia, unguentul și tinctura de arnica

Arnica este o plantă medicinală utilizată pe scară largă pentru tratarea vânătăilor, durerilor reumatice, abraziunilor și durerilor musculare, de exemplu.

Arnica, cu denumirea științifică  Arnica montana L.,  este cunoscută și sub numele de Panaceia-das-falls, Craveiros-dos-alpes sau Betônica. Poate fi achiziționat în magazine naturiste, farmacii și farmacii de manipulare, fiind vândut sub formă de plantă uscată, unguent, gel sau tinctură și trebuie utilizat întotdeauna la exterior, pe piele. 

Arnica: pentru ce este și cum să o utilizați Arnica: pentru ce este și cum să o utilizați

Pentru ce este Arnica?

Arnica servește pentru a ajuta la tratarea:

  • Vânătăi;
  • Abraziuni;
  • Entorse musculare;
  • Dureri musculare;
  • Umflătură;
  • Dureri articulare; 
  • Durere de gât;
  • În caz de traumatism;
  • Tonic muscular;
  • Artrită;
  • A fierbe;
  • Muscatura de gandac.

Proprietățile arnicii includ proprietățile sale antiinflamatoare, antimicrobiene, antimicotice, analgezice, antiseptice, fungicide, antihistaminice, cardiotonice, vindecătoare și colagogice. 

Cum se utilizează Arnica

Partea utilizată a arnicii este florile sale care pot fi preparate sub formă de infuzie, tinctură sau unguent pentru aplicare externă și nu trebuie ingerate. Iată cum să preparați 3 rețete de casă diferite cu arnica:

1. Infuzie de arnica pentru uz extern

Această infuzie este indicată a fi utilizată în caz de vânătăi, zgârieturi, vânătăi și vânătăi pe piele, dar poate fi folosită și pentru gargară în cazul durerii în gât, dar niciodată ingerată.

Ingrediente

  • 250 ml apă clocotită
  • 1 linguriță de flori de Arnica

Mod de pregătire

Așezați florile de arnica în apa clocotită și lăsați să stea timp de 10 minute. Se strecoară, se înmoaie compresa și se aplică cald pe zona afectată.

2. Unguent de arnica

Arnica: pentru ce este și cum să o utilizați

Unguentul de arnica este excelent pentru a fi aplicat pe pielea dureroasă din cauza vânătăilor, loviturilor sau urmelor purpurii, deoarece ameliorează durerile musculare foarte eficient.

Ingrediente:

  • 5 g de ceară de albine 
  • 45 ml ulei de măsline
  • 4 linguri de frunze și flori de arnica tocate

Pregătire:

Într-o baie de apă puneți ingredientele într-o tigaie și fierbeți la foc mic timp de câteva minute. Apoi opriți focul și lăsați ingredientele în tigaie pentru câteva ore să se absoarbă. Înainte să se răcească, trebuie să strecurați și să păstrați partea lichidă în recipiente cu capac. Acest lucru trebuie păstrat întotdeauna într-un loc uscat, întunecat și aerisit.

3. Tinctura de arnica 

Tinctura de arnica este un remediu excelent pentru tratarea urmelor purpurii cauzate de lovituri, vânătăi, leziuni musculare și artrită.

Ingrediente

  • 10 grame de frunze uscate de arnica
  • 100 ml alcool 70% fără cetrimidă (să nu se ardă)

Mod de pregătire

Așezați 10 grame de frunze uscate de arnica într-un borcan de sticlă și adăugați 100 ml alcool 70% fără cetrimid și lăsați-l să stea acoperit timp de 2 până la 3 săptămâni. 

Pentru utilizare, trebuie să amestecați bine soluția și pentru fiecare 1 picătură de tinctură trebuie să adăugați 4 picături de apă. Aplicați tinctura de arnica în locațiile dorite de 3 până la 4 ori pe zi folosind o minge de bumbac, masând zona.

Reacții adverse posibile 

Efectele secundare ale arnicii atunci când sunt utilizate sub formă topică sunt alergia pielii, umflarea sau dermatita veziculară. Ingerarea nu este recomandată, sub formă de ceai, de exemplu, deoarece poate provoca halucinații, vertij, probleme digestive, cum ar fi dificultăți în digestie și gastrită, și complicații cardiace, cum ar fi aritmie, tensiune arterială crescută, slăbiciune musculară, colaps, greață, vărsături și moarte. 

Când nu utilizați Arnica

Arnica este contraindicată copiilor cu vârsta sub 3 ani și nu trebuie ingerată niciodată, numai dacă este utilizată într-o soluție homeopatică sau aplicată pură pe o plagă deschisă. În plus, nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, deoarece este avort, în timpul alăptării și în caz de boală hepatică.