Termenul de monocitoză se referă la creșterea cantității de monocite care circulă în sânge, adică atunci când sunt identificate mai mult de 1000 de monocite pe µL de sânge. Valorile de referință ale monocitelor din sânge pot varia în funcție de laborator, totuși cantitatea de monocite între 100 și 1000 per µL de sânge este considerată normală normală.
Monocitele sunt celule sanguine produse în măduva osoasă și care fac parte din sistemul imunitar, fiind responsabile pentru apărarea organismului. Astfel, cantitatea de monocite din sânge poate crește ca urmare a unui proces inflamator și infecțios, iar monocitoza poate fi observată în principal în tuberculoză, în procesul de recuperare după infecții și în endocardită. Aflați mai multe despre monocite.
Principalele cauze ale Monocitozei
Monocitoza este identificată prin intermediul numărului de sânge, făcând necesară colectarea unei cantități mici de sânge care este trimis la laborator pentru analiză. Rezultatul este eliberat într-o parte specifică a imaginii sanguine numită leucogramă, unde pot fi găsite toate informațiile legate de celulele responsabile de apărarea organismului.
De cele mai multe ori, monocitoza este însoțită de alte modificări ale numărului de sânge și de alte teste care ar fi putut fi comandate de medic, pe lângă faptul că pacientul prezintă de obicei simptome legate de cauza modificării. Când monocitoza apare izolat și fără simptome, se recomandă repetarea hemogramei pentru a verifica dacă numărul de monocite a fost regularizat sau dacă este necesară o investigație suplimentară.
Principalele cauze ale monocitozei sunt:
1. Tuberculoza
Tuberculoza este o boală infecțioasă cauzată de Mycobacterium tuberculosis , cunoscută popular ca bacilul lui Koch, o bacterie care rămâne în sistemul respirator, provocând afectarea pulmonară și ducând la apariția unor semne și simptome, cum ar fi tuse persistentă, dureri toracice, dificultăți în respirație, transpirație nocturnă și producția de spută verzuie sau gălbuie.
Pe lângă monocitoză, medicul poate verifica și alte modificări ale numărului de sânge și testelor biochimice. În plus, în suspiciunea de tuberculoză conform semnelor și simptomelor prezentate de persoană, poate fi solicitată o examinare microbiologică a sputei sau un test pentru tuberculină, numit și test PPD, care are ca scop verificarea prezenței bacteriilor în organism. Înțelegeți ce este examenul PPD și cum se face.
Ce trebuie făcut: În prezența oricăror semne sau simptome de tuberculoză, este important să mergeți la medicul generalist, pneumolog sau boli infecțioase, astfel încât să fie solicitate testele, să fie indicat diagnosticul și să se stabilească tratamentul, care se face cu antibiotice. Este important ca tratamentul să se facă exact așa cum recomandă medicul, chiar dacă simptomele se ameliorează. Acest lucru se datorează faptului că, dacă tratamentul este întrerupt, este posibil ca bacteriile să prolifereze din nou și să capete rezistență, ceea ce face tratamentul mai dificil și poate aduce complicații persoanei.
2. Endocardita bacteriană
Endocardita bacteriană este o situație în care structurile interne ale inimii sunt compromise de bacterii, care ajung la acest organ prin fluxul sanguin, ducând la apariția unor semne și simptome precum febră mare, dureri în piept, dificultăți de respirație și tuse, de exemplu.
Acest tip de endocardită este mai frecventă la persoanele care utilizează medicamente intravenoase, deoarece bacteriile prezente în piele pot pătrunde direct în sânge atunci când se aplică medicamentul.
În plus față de modificările numărului de sânge, medicul poate verifica modificările și la alte examene de laborator, microbiologice și cardiace, cum ar fi ultrasunetele inimii și ecograma. Cunoașteți alte teste care evaluează inima.
Ce trebuie să faceți: În aceste cazuri, este important să fiți atenți la apariția semnelor care indică endocardita și să mergeți la spital imediat ce apar, deoarece bacteriile responsabile de boală se pot răspândi rapid și pot ajunge la alte organe în afară de inimă, complicând și mai mult tabloul clinic al pacientului. rabdator.
3. Recuperarea după infecții
Este obișnuit ca în perioada de recuperare după infecții să existe o creștere a numărului de monocite, deoarece acest lucru indică faptul că organismul reacționează împotriva agentului infecțios și crește linia de apărare, permițând eliminarea mai rapidă și mai eficientă a microorganismului.
Pe lângă numărul de monocite, este de asemenea posibil să se observe o creștere a numărului de limfocite și neutrofile.
Ce trebuie făcut: Dacă persoana a fost diagnosticată cu o infecție, creșterea numărului de monocite reprezintă de obicei doar recuperarea pacientului și a sistemului imunitar. În aceste cazuri, nu este necesară nicio altă atitudine, iar medicul poate cere o altă hemoleucogramă numai după câteva săptămâni pentru a verifica dacă a existat o normalizare a cantității de monocite.
4. Artrita reumatoidă
Artrita reumatoidă este, de asemenea, o boală în care poate apărea monocitoza, deoarece este o boală autoimună, adică celulele sistemului imunitar atacă alte celule din corp. Astfel, există întotdeauna producția de celule imune, inclusiv monocite.
Această boală se caracterizează prin implicarea articulațiilor, care sunt dureroase, umflate și rigide, având dificultăți în deplasarea lor cel puțin 1 oră după trezire.
Ce trebuie făcut: Tratamentul pentru artrita reumatoidă se face în principal cu kinetoterapie pentru a reabilita articulația afectată, preveni complicațiile și ameliora durerea. În plus, reumatologii pot recomanda utilizarea de medicamente și alimente adecvate, care ar trebui să se facă sub îndrumarea unui nutriționist. Înțelegeți cum se face tratamentul pentru artrita reumatoidă.
5. Modificări hematologice
Monocitoza poate fi prezentă și în tulburările de sânge, cum ar fi anemia, limfoamele și leucemia. Deoarece monocitoza poate fi legată de situații ușoare și severe, este important ca evaluarea rezultatului să fie făcută de către medic împreună cu analiza celorlalți parametri ai numărului de sânge, pe lângă citirea diapozitivelor.
Ce trebuie făcut: Monocitoza legată de problemele sanguine duce de obicei la apariția simptomelor în funcție de cauză. Prin urmare, se recomandă ca medicul generalist sau hematologul să fie informat cu privire la orice semn sau simptom prezentat, întrucât acest lucru este luat în considerare atunci când se analizează hemograma. Conform evaluării medicului, este posibil să se pună diagnosticul și să înceapă tratamentul adecvat.